De zi cu zi

Nu prea am ieşit în ultimele zile din casă. Nu iubesc frigul, atmosfera rece de afara. Ieri am fost la un interviu draguţ ( logistică în transporturi) şi acum aştept răspunsul. Până vineri.

Duminică votez. Încă sunt în pielea cetăţeanului turmentat, care nu ştie pe cine să aleagă. Oscilez. Mi se par toţi corupţi,”murdari”, mincinosi şi prefăcuţi. O să mă decid, probabil, în cabina de vot!

Tot duminică mă duc la botezul lui Ioan. Continuă lectura

Colecţia de cărţi : Vânătorii de zmeie

The kite runner de Khaled Hosseini sau Vânătorii de zmeie seamană cu viaţa noastră. Unii sunt răi, alţii sunt buni. Nu e un basm. E realitatea ilustrată, e ce se poate întâmpla lângă noi.

Am citit câteva review-uri şi eram curioasă să văd dacă chiar e atât de bună cartea.

Şi m-am îndrăgostit. Prima dată de stilul autorului. De faptul că e scrisă la persoana întâi, făcând totul mai personal, mai intim. Apoi mi-a plăcut că nu există descrieri lungi şi plictisitoare. Dar cel mai mult mi-a plăcut prietenia curată, fără urmă de răutate şi invidie, a lui Hassan, care ar fi înghiţit ţărână şi ar fi urmărit 1000 de zmeie pentru prietenul lui, Amir. Continuă lectura

Interviuri ciudate

Am studii economice şi, din lipsă de alternativă în oraşul meu, aplic la tot felul de joburi. Şi ajung la interviuri. Unul mai ciudat ca altul. M-am săturat de tot felul de interviuri.

Interviuri la care mi se dă „temă” pentru acasă să scriu pe o foaie numele tuturor cunoscuţilor mei şi numerele lor de telefon. Astfel încât la următorul interviu să le înmânez foaia şi ei să îi poată suna pe respectivii. Că poate vor un card, o asigurare de viaţă, un casco ceva. Şi mi se specifică să nu cumva să dau numere de telefon greşite sau nealocate!? Şi apoi mi se cere să dau bani din buzunarul meu de şomera…să fac nu ştiu ce curs, să dau apoi examen şi tot aşa.

Sau interviuri la care mi se comunică targetul lunar şi faptul că n-am salariu cu parte fixă. Continuă lectura

O zi din viaţa mea

Îmi place toamna. Deşi e un anotimp mai posomorât, rece, în care covorul de frunze multicolore poate fi zărit foarte uşor oriunde, aerul se răceşte, umiditatea creşte. Plouă. Dar e şi anotimpul în care m-am născut eu. Şi îmi e simpatic, mai simpatic decât iarna cu siguranţă!

Îmi petrec marea majoritate a zilelor în casă. Mă trezesc relativ devreme, Continuă lectura

Cum e la 26 de ani

..şi încă o lună. Pai, e ca la 25! Doar că mă întreabă lumea câţi ani am şi-mi vine să spun 23. Din inerţie. Nu ştiu când şi cum a trecut timpul! Atunci când eram mica imi doream să fiu mare. Să port şi eu geantă şi pantofi cu toc. Să mă pot machia, să am telefon mobil, să am buletin, un iubit, permis de conducere etc. . Si autoritate.

Îmi aduc aminte o întamplare. Cred că aveam 10-11 ani. Continuă lectura