Cum l-am cunoscut pe S. (3)

Așa cum promisesem, am acceptat invitația. Simțeam o presiune puternică în tâmple, de parcă aș fi fost pe cel mai înalt munte. “De ce să am emoții? Nici nu-l cunosc pe omul ăsta. Nici nu-l plac.”

Mă aștepta la masă, ca un copil cuminte, în compania unei muzici suave și un pahar de Red Bull. L-am recunoscut vag din vreo 2 fotografii. Încă simt mister, eleganță și istețime. Atrăgător..n-aș spune, dar acceptabil. S-a dovedit a fi mai interesant decât aș fi sperat vreodată. Pentru că mi-a vorbit deschis, echilibrat, nu a acaparat discuția total, n-a fost un monolog, ci o conversație plăcută. Între doi necunoscuți, ce-i drept. Mi-a povestit câte ceva despre el, planurile lui, am schimbat idei despre călătorii și locuri frumoase de vizitat. A fost un test și pentru mine și pentru el. Ne testam reciproc. A știut cum să-mi stârnească interesul, am vorbit despre literatură, religie , chiar am filozofat puțin. Și, foarte important, nu m-a plictisit.

Nu credeam că o să zic vreodată, dar aș mai ieși cu el. Oare se va repeta?

Anunțuri

Noutăți

S-au întâmplat multe în ultimele zile. Dar nu prea am avut timp sau starea necesară pentru a scrie. Mi-aș dori ca acest blog să devină un fel de jurnal, care peste ani să-mi amintească de mine, Pandora, așa cum eram atunci.

În primul rând, Nina – posesoarea blogului www.toane.ro mi-a facut cadou o carte – Miliardari din întâmplare de Ben Mezrich. Încă n-am început-o , vreau să termin întâi Înger luptător de Pearl S. Buck și abia apoi 🙂

Am fost la teatru. Frumos, nu mai fusesem de mult și simțeam nevoia să mă destind puțin. 5 acte de dragoste a fost ocazia potrivită . Am râs, am retrait unele părți ale iubirii iar pe altele le-am degustat.

Cam atat. Revin cât de curând.

Grecia (1)

Mi-e dor rau, rau de Grecia. Și vreau să mă plimb! Vreau o vacanță. Și nu știu dacă voi putea avea în vara asta.

Primul meu contact cu Grecia a fost undeva prin clasa a 10a, cu clasa . Ne-a luat diriga de mânuță, a cerut părinților câte 90 de euro parcă și..la plimbare 🙂

Călătoria cu autocarul – extrem de obositoare. Bulgaria-plictisitoare. Știu că aveam o perniță mică, perfectă pentru un somn în mașină – Noroc cu ea. Dar Grecia, cu peisajele și locurile sale, cu oamenii și aerul mediteranean merită osteneala. Am putut pentru prima dată să fac o comparație între România și alt loc. Totul era diferit: mijloace de transport, străzile, casele, arhitectura, clima, verdeața, florile. Pentru o adolescentă de 16 ani a fost o săptămână plină : plimbare la Meteora, Olimp, Kalambaka, Thessaloniki – unde mi-am promis că o să revin pentru a vizita mai mult, inclusiv Turnul Alb .

What goes around

comes around.

Adevarat! Parcă există o lege a compensației. E o balanță divină. O bila neagră, una albă. După orice căzătură, vine și ajutorul, când te aștepți mai puțin, în forma cea mai puțin probabilă. Parcă există un plan după care sunt aranjate toate, ca într-un final să iasă perfect planșeta unui elev . E ca un joc puzzle. Ploaia din ultimile zile (săptămâni de fapt) mi-a dat o stare ciudată. Mă simt ca şi cum toţi sunt mai buni decât mine, în timp ce eu dau greş mereu. Totuşi îl ultimile zile soarele a ieşit la iveală ..e din nou pe strada mea. şi sper să rămână aşa 😀

Încet, încet am terminat disertaţia. Am participat la nişte interviuri şi sper că mă voi angaja. Vreau ca totul să fie aşa cum ar trebui pentru o tânără de 25 de ani. Sper măcar.

You just have to wait..